Free Web Hosting Provider - Web Hosting - E-commerce - High Speed Internet - Free Web Page
Search the Web

Bine ai venit si pe aceasta pagina a website-ului.

Pagina principala-declaratie de credinta. Inmormantarea mamei. Familia.  Vizitatorul. Link-uri favorite. Contact. Naturistica. Curiozitati. Prieteni-prietenie. Nevoia iertarii. Amintiri. Scrisoare deschisa. Amintiri-1. Amintiri-2. Amintiri-3. Amintiri-4. Casatoria. Istorie.

CULTELE NEOPROTESTANTE (EVANGHELICE)
(Baptist, Adventist de Ziua a Saptea, Penticostal, Crestin dupa Evanghelie)

Aceste confesiuni au aparut ulterior celor protestante si propaga principii si conceptii teologice specifice crestinismului, ele distingandu-se in special prin ritualul si practicile de cult extrem de simplificate, foarte usor accesibile fiecarui credincios.
Principalele caracteristici comune ale acestor confesiuni sunt : nu recunosc tainele bisericesti ; nu au cultul sfintilor, ori al icoanelor ; nu admit ierarhia bisericeasca ; practica, cu unele exceptii, botezul la majorat si "preotia universala" (orice credincios poate citi si interpreta Biblia).
Serviciile de cult sunt foarte simple, constand din rugaciuni, cantari religioase, ore de catehizare si predica, iar actele de cult sunt : Cina Domnului, casatoria, botezul. Acestea nu sunt socotite taine.
Credinciosii acestor culte se abtin de la consumul bauturilor alcoolice, al tutunului si unii chiar de la consumul cafelei sau al carnii.
In Romania, gruparile neoprotestante au aparut la mijlocul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, prin intermediul unor unor evanghelisti straini (elvetieni, germani, polonezi, maghiari), iar primii convertiti au fost cetateni romani apartinand minoritatilor nationale (germani, rusi, maghiari).
Pana in anul 1944 gruparile evanghelice nu au avut un statut legal bine definit : in unele perioade au fost recunoscute de stat ca asociatii religioase sau admise tacit, alteori au fost interzise, cum a fost intre anii 1942-1944, cand casele de rugaciune au fost inchise iar unii conducatori si credinciosi au fost arestati si trimisi in inchisori si lagare.
Dupa anul 1944 au actionat liber, iar in anul 1950 au primit din partea autoritatilor vremii recunoasterea de culte legale.
Intre cultele baptist, penticostal si crestin dupa evanghelie exista relatii de conlucrare, concretizate mai ales in activitatea Aliantei Evanghelice din Romania, asociatie cu personalitate juridica creata in anul 1990, "cu scopul de a-i ajuta pe credinciosii evanghelici sa se zideasca reciproc in viata spirituala, sa lucreze impreuna la raspandirea Evangheliei, sa-si apere impreuna drepturile si interesele si sa se prezinte in fata natiunii ca o miscare evanghelica distincta".
Alianta Evanghelica a infiintat un post de radio "Vocea Evangheliei", care emite in sase localitati (Bucuresti, Oradea, Timisoara, Cluj, Suceava, Sibiu).

a. Biserica Crestina Baptista
Baptistii s-au conturat ca o miscare crestina in perioada imediat urmatoare reformei protestante din Europa de Apus, inceputa de Martin Luther. Prima biserica baptista s-a format in 1611 la Amsterdam (Olanda), dintr-un grup de imigranti englezi condusi de pastorul John Smith.
Biserica Baptista din Romania si in special adunarile baptiste din Transilvania datoreaza o mare parte din mostenirea lor miscarii anabaptiste care a traversat Europa pana catre secolul XVIII. Supuse la tot felul de prigoane de-a lungul timpurilor, comunitatile anabaptiste au supravietuit pe aceste meleaguri pana in 1762, cand majoritatea au emigrat in Rusia din cauza oprimarii din timpul imparatesei Austriei Mariei Tereza (1740-1780).
Inceputurile baptiste moderne dateaza de la mijlocul secolului XIX. In anul 1856, o familie de imigranti germani infiinteaza la Bucuresti prima biserica baptista cu credinciosi germani. Un al doilea inceput baptist, independent de primul, a fost prin imigrantii baptisti rusi, in special cei din Ucraina de Sud. Ei au ajuns in Dobrogea, in 1862, si au infiintat o biserica baptista la Cataloi, astazi sat al comunei Frecatei din judetul Tulcea. Apoi, prin misiunea unui evanghelist baptist din Bucuresti, in 1870, s-a infiintat biserica baptista din Tulcea. In Transilvania credinta baptista a patruns prin activitatea unor misionari germani. In anul 1874 se deschide o biserica baptista maghiara in Salonta (judetul Bihor). Incepand din 1881, bisericile baptiste s-au raspandit in Bihor, in zona Aradului si a podisul Somesan. Zonele acestea au si astazi cea mai mare concentrare de baptisti din Romania. De aici, ei s-au raspandit in aproape toate judetele tarii. Constituirea Uniunii Baptiste din Romania a avut loc dupa 1918, in urma formarii Romaniei Mari.
Dupa 1918, numarul credinciosilor baptisti sporeste continuu. Astfel, dupa datele cultului, in anul 1922 erau 22.228 de membri (botezati si apartinatori), iar recensamantul din anul 1930 a evidentiat existenta a 60.562 credinciosi baptisti. In anul 1942 (dupa datele cultului) erau 93.842 membri.
Legea pentru regimul general al cultelor din anul 1928 prevede la art.53 recunoasterea drepturilor comunitatii baptiste acordate acesteia prin jurnalul (hotararea) Consiliului de Ministri nr. 2680 din 21 noiembrie 1927. Insa reglementarile ulterioare au inrautatit regimul juridic al cultelor evanghelice. In conditiile implicarii Romaniei in al doilea razboi mondial si a dictaturii militare a maresalului Antonescu, prin legile 927 (1942) si 431 (1943) au fost desfiintate toate asociatiile religioase din Romania si, ca urmare, baptistii nu au mai putut desfasura nici o activitate legala. Aceste legi au fost abrogate la 31 august 1944, iar baptistii si-au reluat activitatea legala. Prin decretul
Prezidiului Marii Adunari Nationale nr. 1203/14 noiembrie 1948, a fost aprobat Statutul Cultului Baptist. Statutul a fost refacut dupa decembrie 1989, fara a fi supus aprobarii statului.
Ceea ce ii distinge pe baptisti de ceilalti protestanti este credinta lor ca botezul nu trebuie administrat copiilor mici, iar fiecare individ trebuie sa fie liber sa decida pentru sine ce credinta adopta.
Pentru baptisti biserica nu este un teritoriu, o parohie, in care locuitorii acesteia sunt adoptati ca membri prin diferite ritualuri. Ea este adunarea voluntara a celor care au ales personal ca Mantuitor si Domn pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; ei se aduna impreuna pentru a se inchina lui Dumnezeu, pentru a se zidi duhovniceste, pentru a colabora la propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu si a pastra curata credinta si invatatura crestina. Baptistii cred in ceea ce numesc "preotia tuturor credinciosilor". Ei cred ca fiecare credincios are intrare libera la Dumnezeu prin singura mediere a lui Iisus Hristos si are comuniune personala cu Dumnezeu fara medierea unui preot sau a unui sfant. De aceea, bisericile baptiste nu au preoti, ci sunt conduse de pastori.
Biserica baptista practica doua ritualuri : botezul si Cina Domnului, acestea avand doar o semnificatie simbolica. Credinciosii baptisti sarbatoresc ziua intai a saptamanii -duminica - ziua invierii Domnului Iisus Hristos.
Baptistii nu accepta deciziile sinoadelor din primele secole si alte scrieri din acea vreme ca avand putere de lege. Singura lor autoritate in materie de credinta si de viata spirituala este Biblia sau Sfanta Scriptura.
In bisericile baptiste accentul se pune pe studierea Bibliei, cant si rugaciune. Un loc central in slujba bisericeasca il are predica; rolul ei este de a explica si de a da indrumari credinciosilor pentru viata spirituala si pentru trairea morala. Fiecare credincios baptist este indrumat sa studieze zilnic Biblia, sa-si dezvolte viata de comuniune cu Dumnezeu, aplicand in viata sa de fiecare zi principiile pe care le gaseste in Biblie.
Biserica baptista este separata de stat si se autofinanteaza.
Baptistii nu au o ierarhie conducatoare. Bisericile locale sunt autonome si se asociaza voluntar intr-o uniune baptista pentru reprezentare in fata autoritatilor si pentru actiuni in folosul tuturor bisericilor si societatii. Din ea fac parte, alaturi de bisericile baptiste si alte institutii si organizatii. Uniunea reprezinta interesele generale ale bisericilor baptiste, le slujeste si le acorda asistenta, elaborand indrumari pentru liniile generale de dezvoltare a bisericilor si a activitatilor din cadrul propriu. Ea hotaraste asupra problemelor doctrinare si principiale si poate exclude din cadrul ei biserici si alte organizatii care s-au abatut de la doctrina baptista. O alta forma de organizare este comunitatea baptista, care grupeaza bisericile baptiste pe criterii teritoriale in vederea colaborarii si sprijinului reciproc, ca si pentru reprezentare in raporturile lor cu autoritatile locale. In Romania sunt la ora actuala 12 comunitati : Arad, Bacau, Braila, Bucuresti, Cluj, Constanta, Oradea, Sebis (judetul Arad), Sibiu, Suceava, Timisoara si Craiova. Functioneaza si o comunitate neteritoriala pentru credinciosii maghiari (circa 13.000).
In prezent, in Romania cei aproape 110.000 credinciosi baptisti dispun de 1.523 biserici, slujite de 373 pastori. Pregatirea pastorilor se face in cadrul Institutelor Teologice Universitare de la Bucuresti si Oradea, integrate in universitatile de stat respective. In cadrul Institutului Teologic Baptist din Bucuresti s-a infiintat o sectie la Cluj-Napoca. S-au infiintat si sapte seminarii liceale la Bucuresti, Oradea, Arad, Timisoara, Cluj, Resita si Sibiu, integrate invatamantului de stat. Sunt si trei scoli postliceale sanitare.
Uniunea Baptista din Romania editeaza revista "Crestinul - Azi", care are aparitii lunare, precum si lucrari teologice si pentru slujba religioasa.
Uniunea Bisericilor Crestine Baptiste din Romania este afiliata organizatiilor baptiste internationale : Federatia Baptista Europeana si Alianta Mondiala Baptista, care grupeaza 141.000 biserici baptiste, insumand 36,8 milioane credinciosi.

b. Biserica Crestina Adventista de Ziua a Saptea
"Adventus" inseamna "revenire", " a doua venire"; adventistii readuc in atentie textele scripturistice care vorbesc de intoarcerea lui Iisus pentru intemeierea imparatiei sale. Aceasta idee a fost sustinuta de americanul William Miller (1782-1849), care a si stabilit pentru anii 1843-1844 data celui de a doua veniri, profetie care nu s-a adeverit. Mai tarziu, Hiram Edson si in special sotii James si Ellen White au raspandit aceasta credinta.
Inceputul existentei Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea a fost marcat in tara noastra de anul 1870, odata cu vizita pastorului polonez (fost preot catolic) Chehonsky. Pana la primul razboi mondial existau un numar restrans de comunitati adventiste (Pitesti, Bucuresti, Sarighiol, Sibiu, Cluj etc.) cu credinciosi in majoritate de nationalitate germana. In ciuda opresiunii si a interdictiei din partea statului, Biserica Adventista s-a extins.
In perioada interbelica s-a creat organizatia centrala sub denumirea de Uniunea de Conferinte a Bisericii Adventiste (1921). Statutul bisericii a fost semilegal ; o asociatie religioasa, intr-o perioada avea aprobare de functionare, apoi, in alta perioada, era interzisa. Recensamantul din anul 1930 a relevat existenta a 16.102 adventisti.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Biserica Adventista de Ziua a Saptea a fost pusa in afara legii, membrii si pastorii fiind urmariti, persecutati si condamnati la pedepse privative de libertate.
In anul 1946, pentru prima data Biserica este recunoscuta provizoriu, iar dupa promulgarea Constitutiei din anul 1948 se fac pregatirile in vederea recunoasterii de catre stat, care are loc in anul 1950, prin Decretul Prezidiului M.A.N. 1203/1950. Pe aceeasi data se aproba Statutul si marturisirea de credinta a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea.
Elementele doctrinare specifice Bisericii Adventiste sunt urmatoarele :
- Domnul Iisus Hristos este singurul preot si mijlocitor intre Dumnezeu si om. El a lucrat mantuirea la Golgota iar acum, in templul din cer, o desavarseste.
- A doua venire a lui Isus este singura solutie pentru problemele omenirii. Ea va avea loc in curand.
- Sabatul zilei a saptea este semnul distinctiv al unui Dumnezeu-Creator.
- Nemurirea apartine numai lui Dumnezeu ; din cauza pacatului, omul este supus mortii. Moartea este un somn, in timpul caruia omul este cu totul inconstient.
- Trupul omului este Templul Duhului Sfint - fapt pentru care trebuie pastrat in deplina sanatate printr-un mod de viata rational, in armonie cu legile naturii.
Organul central de conducere al Bisericii este Uniunea de Conferinte, care are in subordine 6 unitati numite Conferinte (Muntenia, Moldova, Oltenia, Transilvania de Sud, Transilvania de Nord si Banat).
In total, conform recensamantului din 1992, sunt 78.000 credinciosi, din care 8.500 maghiari.
Corpul pastoral al bisericii este format dintr-un numar de circa 320 pastori. Totalul bisericilor locale de pe cuprinsul tarii este de 1.150.
Pregatirea deserventilor de cult se face la Institutul Teologic Adventist de grad universitar, care functioneaza in Bucuresti, trei licee seminariale si o scoala postliceala sanitara la Braila.
In cadrul cultului functioneaza mai multe asociatii : ADRA (Agentia Adventista pentru Refacere si Ajutor) - o astfel de organizatie exista si pe plan mondial, cu activitate recunoscuta in caz de calamitati sau catastrofe naturale, precum si de ajutorare; AMICUS (Asociatia Studentilor Adventisti), "Sanatate si temperanta", Asociatia Copiilor si Juniorilor Adventisti.
Biserica Adventista dispune si de un post de radio "Vocea Sperantei", care emite la Bucuresti, Brasov, Constanta si Timisoara.
Biserica Adventista are o casa de editura unde se editeaza lunar revista "Curierul Adventist". O alta publicatie bilunara este revista "Semnele Timpului", revista de cultura religioasa. Trimestrial se editeaza caietele de studii biblice pentru adulti, tineret, copii, in aproximativ 55.000 exemplare.
Pe langa acestea se mai publica lucrari cu caracter teologic, de popularizare, cursuri scolare etc.
Conform doctrinei sale, Biserica Adventista se defineste drept una sfinta, soborniceasca si apostolica. Ea este o biserica mondiala, cuprinzand pe toti credinciosii de pe glob care recunosc aceeasi doctrina, respecta aceeasi autoritate eclesiastica si isi asuma aceeasi misiune. Organizatia mondiala a Bisericii Adventiste are caracter reprezentativ, organismele ei de conducere, de la toate nivelele fiind alese prin votul majoritatii delegatilor. Forul central de conducere al bisericii la nivel mondial este Conferinta Generala, care are 11 diviziuni teritoriale pe tot globul.
Biserica Adventista este prezenta in peste 190 tari de pe glob, cu peste 15 milioane de credinciosi, dintre care 8 milioane sunt botezati.
Biserica Adventista de Ziua a Saptea din Romania are relatii cu organizatiile religioase din strainatate si este subordonata spiritual si doctrinar Organizatiei Mondiale Adventiste.

c. Cultul Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolica
Penticostalismul este o continuare a miscarii de "redesteptare" a credintei, care a avut loc in secolul trecut. Pe la 1900, predicatorul american Charles F. Parham a inceput sa sustina ca asupra celor credinciosi coboara Duhul Sfant, acestia capatand darul vorbirii in limbi neinvatate (glosolalia). Conform Bibliei, acest dar a fost primit de apostoli in ziua cincizecimii (ziua coborarii Duhului Sfant, Rusaliile). Intrucat a cincizecea zi se traduce in limba greaca prin "penticosta", adeptii noii miscari religioase au adoptat denumirea de penticostali.
Din S.U.A. miscarea penticostala s-a raspandit si in Europa, mai ales in Germania si Norvegia. Numarul credinciosilor a crescut relativ repede, de la circa 1.000 in 1906 la peste 350.000 in 1936.
Prima comuniune penticostala din Romania a aparut in localitatea Paulis, judetul Arad, in anul 1922. In pofida unor persecutii la care a fost supusa inainte si mai ales in timpul celui de al doilea razboi mondial, credinta penticostala s-a extins treptat in mai multe regiuni ale tarii, in special in nordul Moldovei, in Banat si Crisana.
Asociatia credinciosilor penticostali s-a constituit in anul 1924. Si acest cult, ca si celelalte culte evanghelice, a avut de suferit, mai ales in timpul celui de al doilea razboi mondial, cand multi pastori au fost trimisi in inchisoare sau lagare. Dupa 23 august
1944, Cultul Penticostal functioneaza in legalitate. In anul 1950, Biserica Penticostala a fost recunoscuta legal.
Conform credintei penticostale, la baza vietii spirituale a fiecarui credincios trebuie sa stea convertirea personala, dupa care, apoi, se administreaza botezul prin cufundare in apa, in numele Tatalui, Fiului si Duhului Sfant. Ceea ce constituie specificul acestui cult este propovaduirea si exercitarea botezului cu Duhul Sfant, marturisirea experientei darurilor Duhului Sfant, care pot sa-si faca simtita prezenta in cadrul serviciilor divine, precum si obtinerea vindecarilor divine prin rugaciune.
Organizarea cultului are la baza sistemul centralizat, respectandu-se autonomia bisericeasca locala. Cultul are o conducere colectiva centrala, reprezentata de Consiliul bisericesc format din 21 membri si de Comitetul executiv format din 7 membri, in frunte cu un presedinte. Aceste organe sunt alese in cadrul Adunarii generale elective, forul cel mai inalt de conducere a cultului, care se intruneste o data la 4 ani.
Bisericile locale au ca intermediar intre ele si conducerea centrala sase comunitati regionale : Arad, Brasov, Bucuresti, Cluj, Oradea si Suceava.
Pregatirea pastorilor se face la nivel universitar, in cadrul Institutului Teologic Penticostal, care functioneaza in Bucuresti. De asemenea, cultul dispune de trei seminarii teologice liceale si de doua scoli postliceale.
Potrivit recensamantului din 1992, Cultul Penticostal numara circa 220.000 credinciosi (la inceputul anului 1995, datele cultului indicau un numar de 380.000 credinciosi). In cadrul cultului sunt 1.343 biserici si 7879 filii, deservite de 354 pastori.
In fruntea unei biserici se afla un pastor sau mai multi, in functie de numarul membrilor si un comitet ales de fiecare Biserica. Alti slujitori mai sunt : prezbiterii si diaconii, subordonati pastorului.
Biserica Penticostala are ca organ de presa oficial "Cuvantul Adevarului". De asemenea, editeaza carti cu continut religios, carti pentru exercitarea cultului, carti pentru instruirea slujitorilor in seminarii si in Institutul Teologic Penticostal.
Cultul intretine legaturi cu Bisericile Penticostale din Europa, in cadrul Conferintelor Penticostale Europene, facand parte si din Comitetul acestor Conferinte, in calitate de membru, in care isi are reprezentanti, precum si cu Asociatia Teologica Penticostala Europeana. Pe plan mondial, participa la Conferintele Penticostale Mondiale. Relatii speciale intretine cu organizatia Penticostala Mondiala "Church of God", cu sediul la Cleveland (Tennessee) - S.U.A., datorita mai multor asemanari doctrinare si organizatorice.

d. Cultul Crestin dupa Evanghelie
Crestinii dupa Evanghelie considera ca inaintasii lor sunt acei crestini care, dupa ce imparatul Constantin cel Mare a recunoscut crestinismul, au considerat ca bisericile legalizate si-au pierdut menirea vie de a vesti Evanghelia. Astfel, din acea vreme au existat grupuri de crestini, autointitulati "liberi", care raspandeau cuvantul lui Dumnezeu. Conturarea lor mai clara are loc odata cu Reforma religioasa, datorita traducerii Bibliei in diferite limbi.
In Romania primul grup de "Crestini liberi", din care s-a format asociatia si apoi Cultul Crestin dupa Evanghelie, a luat fiinta la Bucuresti in 1899 sub influenta unor misionari straini. La inceput, aria lor de raspandire a fost limitata la strainii care locuiau in Bucuresti. Ulterior, au cucerit adepti si in randul romanilor.
In anul 1939, Crestinii dupa Evanghelie, recunoscuti de stat din anul 1933 ca asociatie religioasa, constransi de regimul vremii, au fuzionat cu Crestinii dupa Scriptura, formand Cultul Crestin dupa Evanghelie, cu doua ramuri : ramura I-a (Crestinii dupa Evanghelie, propriu-zisi), care practica botezul la majorat, si ramura a II-a, care practica botezul la nastere.
Din 1946, Crestinii dupa Evanghelie au fost recunoscuti ca avand calitatea de cult. Dupa Revolutia din decembrie 1989, cele doua ramuri ale cultului s-au despartit, fiecare ramura alegandu-si organe proprii si desfasurand activitate in mod independent. Ramura a doua s-a intitulat Biserica Evanghelica Romana.
Aceasta separare nu a fost insa, deocamdata, oficializata, cele doua ramuri actionand independent in cadrul aceluiasi cult, astfel ca, la recensamintul din anul 1992, credinciosii ambelor ramuri au fost recenzati impreuna, numarul lor fiind de circa 50.000.
Sub aspect organizatoric, Cultul Crestin dupa Evanghelie este structurat astfel : la nivel local functioneaza comunitatea cu un numar de cel putin 20 membri majori. In intreaga tara sunt 434 comunitati si 96 filii. Comunitatile au personalitate juridica si sunt conduse de doi pana la cinci "frati batrani" (prezbiteri), care sunt si "vestitori ai Evangheliei" in comunitatea respectiva. In prezent cultul dispune de 724 vestitori.
In anul 1994 a fost hotarata crearea unei structuri organizatorice noi, la nivel zonal; functioneaza 13 asemenea organisme, conduse de Sfatul de frati zonal, ales de adunarea generala ; Sfatul de frati zonal alege un comitet de conducere.
La nivel central, Uniunea Comunitatilor Cultului Crestin dupa Evanghelie este condusa de Sfatul de frati pe tara, care alege conducerea operativa, formata din presedinte si doi vicepresedinti. Organul suprem al Uniunii este Conferinta generala ce se intruneste o data la 4 ani, care alege Sfatul de frati pe tara si confirma conducerea operativa a Uniunii.
In cadrul cultului sunt 491 biserici si 119 filii.
Cultul Crestin dupa Evanghelie are sub egida sa Institutul Teologic de grad universitar din Bucuresti "Timotheus" si patru seminarii. Editeaza, din 1949, revista "Calea Credintei", precum si revista "Ecouri crestine". De asemenea, a tiparit mai multe lucrari teologice.
Din anul 1990, sub egida Cultului Crestin dupa Evanghelie functioneaza un numar de 34 asociatii si fundatii. Toate sunt persoane juridice si isi desfasoara activitatea cu majoritatea membrilor cultului, unele avand si sectii de invatamant, orfelinate, gradinite de copii, activitati umanitare de ajutorare etc.
Dupa decembrie 1989 s-au reluat legaturile cu multe biserici evanghelice din strainatate, care s-au manifestat prin evanghelizari si schimburi de lucrari si studii biblice, prin actiuni de caritate.

e. Biserica Evanghelica Romana
Biserica Evanghelica Romana este o miscare crestina evanghelica, nascuta pe pamantul Romaniei in anii 1920-1924 prin tinerii teologi ortodocsi Dumitru Cornilescu (traducatorul Bibliei folosita de cultele evanghelice) si Teodor Popescu (fost preot la biserica "Sfantul Stefan" din Bucuresti). Prin lucrarea acestora, cateva sute de credinciosi construiesc pe Str. Carol Davila nr. 48 din Bucuresti, in anul 1926, o biserica crestina de 1.000 locuri, care avea sa devina centrul unei noi miscari.
La solicitarea autoritatilor, pentru a fi deosebiti de alti credinciosi, din anul 1927, noua miscare crestina a purtat numele de "Crestinii dupa Scriptura", organizata oficial sub forma de asociatie. In foarte scurt timp, s-au deschis biserici in Ploiesti, Campulung, Targoviste, Rucar, Buzau, Pitesti, Barlad, Brasov si alte locuri.
In anul 1939, asociatia "Crestinii dupa Scriptura", constransa de regimul vremii a fuzionat cu asociatia "Crestinii dupa Evanghelie" si astfel, desi erau deosebiri din punct de vedere dogmatic si al practicilor de cult, au alcatuit o unitate din punct de vedere organizatoric : "Cultul Crestin dupa Evanghelie". Interzisi in timpul razboiului, odata cu "Crestinii dupa Evanghelie" si impreuna cu acestia, li se permite, in 1946, sa-si reinceapa activitatea.
Dupa decembrie 1989, "Conferinta generala a reprezentantilor bisericilor", care a avut loc la Bucuresti (27 ianuarie 1990), a hotarat desprinderea din "Cultul Crestin dupa Evanghelie" si functionarea ca un cult independent, sub numele de "Biserica Evanghelica Romana".
Biserica Evanghelica Romana, dupa pilda primilor crestini, practica botezul casei crestine, deci si a copiilor, prin cufundare in apa. Mantuirea si trairea unei vieti dupa voia Domnului nu se capata prin botez, ci prin credinta personala in Domnul Isus Hristos.
In Biserica Evanghelica Romana toti credinciosii sunt frati. Nu exista cler sau ierarhi. Iisus Hristos este conducatorul Bisericii.
La nivel central este un Sfat de Frati pe tara, ales dintre credinciosii cei mai reprezentativi, care supravegheaza si coordoneaza buna desfasurare a vietii bisericilor si un comitet de conducere care reprezinta interesele Bisericii in relatiile cu statul.
In biserica se practica cantarea comuna, neexistand cor sau instrumente muzicale.
Credinciosilor nu li se impun taxe pentru sustinerea bisericii.
Biserica Evanghelica Romana dispune de circa 220 biserici care se gasesc, cu precadere, in judetele Arges, Brasov, Constanta, Dimbovita, Ialomita, Prahova, Vaslui, municipiul Bucuresti si imprejurimi ; numarul credinciosilor este de circa 20.000.
Publicatia periodica a Bisericii este "Adevarul Crestin" - foaie de zidire sufleteasca, ce apare o data la doua luni. Cultul tipareste si alte lucrari teologice necesare.
B.E.R. are relatii fratesti cu Bisericile Crestine Evanghelice din S.U.A., Biserica Evanghelica din Olanda, Adunarile Evanghelice Libere din Germania.
Biserica Evanghelica Romana, fiind o miscare nascuta in Romania, de varsta relativ tanara - 70 de ani - nu are corespondent in strainatate